Lumi diferite


Despre iubiri trecute 2

Lumea-mi părea prea ștearsă
pentru a mă reține înăuntru,
așa că evadam în fiecare seară
în alte lumi, căutând un alt centru.

Lumi colorate, lumi de iluzii și vise,
dar mai ales lumi volubile în care
te îmbeți cu fiecare gură de aer,
ce-ți umple plămânii, de înfiorare…

Lumi în care decorul este real,
dar cel mai adesea lipsit de substanță…
Fugind, însă, de substratul abisal
al lumii mele, am rătăcit fără speranță
din lume în lume, secvenţial,
pân-am ajuns la tine, în trepidanţă.

Te-am găsit acolo tremurând
într-un colț obscur, ascuns,
al lumii tale, sângerând,
privind pierdută-n nepătruns,
într-un ciob, spre gemetele
trecutului tău, fără răspuns.

Eram un intrus în lumea ta;
și mă plimbam nestingherit
urmărindu-ți curios lupta,
și spasmele fără sfârșit
în care-ți reprimai furia.

Lumea ta era colorată și reală,
ca toate celelalte, fără substanță.
În cuier aveai agățate visuri
cu care îți alimentai câte-o speranță.

Tu, însă, zăceai traumatizată
într-un colț întunecat și sobru,
cu ochi goi și inima-ți însângerată,
zâmbind la câte-un gând lugubru.

Ți-am întins mâna cu un zâmbet cald,
curios și poate întrucâtva nesincer,
căutând o cale spre tine, gata să cad
în abis, pătrunzând în obscurul crater
în care-ți asunseseși tu sufletul nomad.

Îmi doream să te ridic din abis,
din colțul întunecat în care zăceai
cu ochii-ți închiși, ca într-un vis.
Tu încă nu mă vedeai
și m-ai alungat instinctiv
cu străfulgerări veninoase,
apărandu-ți nefericirea
cu cioburile tăioase
în care-ți ferecaseși privirea.

Te-am așteptat ținându-te de mână
și-ntr-un final neașteptat am reușit
să te sustrag din neagra-ți cumpănă,
să te privesc așa cum nimeni n-a privit
în ochii-ți tulburi, marcați de-o vină
ce-atunci nu puteam să o fi bănuit.

În ciuda răbufnirilor tale defensive
ți-am arătat lumea ta și ai zâmbit,
te-am plimbat mult printre epave
deși tu îți priveai încontinuare
tristă, cioburile tale blestemate.

Intuiai în mine o șansă de evadare
și îți rezemaseși capul pe umărul meu,
închizându-ți ochii și visând cadavre
într-un somn comun, apăsător.

Te-ai trezit, privindu-ți cioburile
ce îți căzuseră din mâini.
Ai luat-o tiptil printre ele,
pierdută printre străini.

Te-ai refugiat în șifonierul plin de vise,
făcându-ți loc printre cuierele tăioase,
sperând s-adormi la loc, să uiți de mine
să-ți găsești liniștea-n gesturi nervoase,
căutând să mă-nlocuiești cu orișicine,
intuind că-n lumea ta nu-i loc pentru mine.

Venise, așadar, clipa plecării mele.
Eram la marginea celor doua lumi,
și ne simțeam amândoi inimile grele.
Deși doream să te aduc în lumea mea,
să te învălui cu un cer plin de stele
ce acoperise cândva și lumea ta,
a trebuit să te las acolo-n iluzorii
fericiri sterile, fără substanță,
și să mă întorc singur, acasă
cu inima plină de memorii.

Notă: Lumi diferite, 6 octombrie 2005.
Poezie reconstituită în anul 2014.