Traind ca o naluca

Mă întreb, tot mai frecvent,
într-o lume de absență
de ce n-ai fi indiferent?
De ce-ai rămâne, în aparenţă
un om cu aer deferent
când toat-egale-s în esenţă,
iar timpu-ţi şterge-n mod curent
rostul, făr’a face’o diferență?

De vrei să mai visezi vreodată,
întoarce-te-n copilărie,
ridică-ți fruntea înfundată
din plânsetul steril de agonie…
Nu mai trăi diluat, ca o nalucă,
de vânt purtată în absenţă,
căci viața se duce-ntr-o clipă,
indiferentă la orice penitență!

Notă: Trăind ca o nălucă, 9 septembrie 2014.
Textul original scris în data de 26 mai 2003.