Apoteoza crimei

apoteoza crimei

Îţi apreciez curajul de a fi erou.
Îţi apreciez ardoarea pe care-o inspiri.
Te apreciez, chiar dacă eşti doar un ecou.

Te respect pentru patima cu care iubești.
Te respect pentru puterea ta de a crede
fanatic, în toate-aceste lucruri nebunești.

Dacă nu ai fi fost un pungaş al cuvintelor mari,
ai fi rămas un contur amorf desenat pe un perete,
pe care toata lumea l-ar fi privit cu ochi indiferenţi, hilari.

Dacă nu te-ai fi opus conservatorilor
sorcoviţi de notorietatea istoriei,
cu plăcuţe de identificare nobiliară
agățate pe dosul lor de imbecili
ce-și poartă ignoranța cu fală,
atunci viața ta antagonică
s-ar fi epuizat banală
în a trecutului pleiadă.

Sunt acte pe care le-ai înfăptuit
din convingere ori din bravadă,
și legende pe care le-ai făurit
luptând pentru vreo cauza perdantă,
din care-adesea ne-am pripit
să-nvățăm greșit, cu ură și tăgadă…

Şi cum istoria ne învaţă să ne repetăm greşelile,
jucând emfatic, într-un carnaval venal,
vom recuceri cu înverşunare, în cădere, zările
ce ne-au rătăcit, perfide, într-un plan central!

Periodic…
vom recâştiga statutul de tirani,
cu fiecare crimă genială,
și vom dovedi, fără sfială,
că avem minţi de şobolani!

Notă: Apoteoza crimei, 24 mai 2003.
Poezie revizuită în anul 2014.
Poezie cuprinsă în cartea de versuri – Destin liric