De aș putea


de as putea

De aș putea,
aș desfrunzi copacii
de dorurile lor,
de frunze ruginii
şi versul inodor,
i-aș colora în verde,
iar vântul călător
l-aș picura pe piscuri bete
de dulcele amor.

De aș putea,
mi-aș arunca privirea
pe după orizonturi,
pe dup-albastru-n care marea
se-nfundă-n nepătrunsuri,
mi-aș căuta în vânt iubirea,
în stele-ascunse doruri,
mi-aș regăsi în cioburi fericirea
uitată în adâncuri…

De aș putea,
aș rupe-un colț de Paradis,
l-aș primeni în două,
l-aș umple de-amintiri din vis
şi lacrimi dulci de rouă.
Aș crede-atunci că viața m-a ucis
aș crede c-a-nceput să plouă,
cu scânteieri nebune, refulate înadins,
cu fericiri străine nouă…

Notă: De aș putea, 22 octombrie 2002.
Poezie cuprinsă în cartea de versuri – Destin liric