Declanșarea acestei pandemii ar trebui să ne stimuleze să fim mai inteligenți și mai hotărâți. Avem nevoie de claritate pentru a înțelege ce se întâmplă și ce avem de făcut.

Înainte de orice… trebuie să judecăm cu propriul cap și fim dispuși să ne schimbăm propriile percepții.

Acestea sunt percepțiile mele de moment. Lucrurile se pot schimba, eu mă pot deștepta (sper), iar ideile mele pot evolua (cred). Îmi place să cred că sunt suficient de deschis pentru a recunoaște atunci când greșesc și a observa realitatea cu o percepție ancorată în prezent, încercând să mă raportez atât la fapte trecute cât și la așteptări viitoare, puse în contextul potrivit de înțelegere și probabilitate.

1. Trăim un moment istoric. Nu este prima pandemie care se declanșează pe parcursul vieților noastre, dar s-ar putea să fie singura care ne va rămâne în memorie.

2. În 2009 virusul gripal H1N1 („gripa porcină”) a declanșat o pandemie globală pe care abia dacă ne-o mai amintim cu un „Aaah… parca da”. Consultând istoria (nu memoria), iată cum au decurs lucrurile în 2009:

  • 28 martie 2009: Prima persoană infectată cu virusul AH1N1;
  • 3 mai 2009: OMS preciza că se așteaptă la o pandemie cu circa 2 miliarde de îmbolnăviri;
  • 27 mai 2009: primul caz în România;
  • 11 iunie: OMS declară starea de pandemie;
  • 22 iunie 2009: Au început primele teste clinice pentru vaccinul antigripal H1N1;
  • 16 septembrie 2009: OMS și FDA au aprobat folosirea vaccinului;
  • 26 noiembrie 2009: campanie de vaccinare în România (vaccin produs de Institutul Cantacuzino);
  • 10 august 2010: OMS a declarat sfârșitul pandemiei.
  • Bilanț după 1 an:

Gripa tip A(H1N1) a fost considerată o boală gripală ușoară și cu mortalitate relativ scăzută. Și atunci, mass-media a declanșat o panică globală, fiind considerată, la acel moment, „cea mai mediatizată epidemie de gripă din istorie”;

0,7-1,4 miliarde de cazuri, cu o rata a mortalității de 0,02% (18.500 decese).

3. COVID-19 se transmite mai ușor și are o rată a mortalității mult mai mare. Prin urmare… panica, deși nu este răspunsul cel mai potrivit/constructiv, este explicabilă și era previzibilă.

4. Bilanțul actual (în condițiile în care pandemia abia începe să se manifeste în cele mai multe țări, este următorul: 220.346 cazuri. 8.986 decese. OMS estimează o rată a mortalității de 3,4%.

5. În țările în care lucrurile scapă de sub control, epidemia va înregistra o rată a mortalității mult mai mare:

  • În Italia o rată nerealist de conservatoare, calculată ca decese/total cazuri (ceea ce ar presupune că niciunul din pacienții infectați în prezent nu ar mai deceda) este de peste 8%.
  • În Franța și Spania au foarte mulți bolnavi aflați în stare „serious, critical” (Sursa: https://www.worldometers.info/coronavirus/) – peste 10%, respectiv 5% (din totalul cazurilor). Dacă situația este corectă, putem deduce că sistemele medicale din aceste țări (în special cel din Franța) sunt deja depășite și se vor alătura curând Italiei din punct de vedere al gradului de disperare și a ratei mortalității.
  • În Coreea de Sud, o rata ceva mai realistă, calculată similar, este de peste 1%. Interesant model.
  • În Germania sunt multe cazuri. Alarmant de multe. Și totuși aproape niciun caz grav. Este interesant ce se întâmplă acolo. Par să aibă o strategie care funcționează (poate o strategie de genul „imunitatea de turmă” pe care britanicii au încercat fără cap/succes să o aplice), iar sistemul lor are, probabil, o foarte mare capacitate care, la un moment dat… ar putea fi depășită. Merită urmărit și înțeles modelul german, chiar dacă nu cred că este replicabil în prea multe țări.
  • SUA este încă la început, dar prinde viteză (16 mai-983 cazuri noi, 17 mai-1748 cazuri noi, 18 mai – 2848 cazuri noi). Cred că vor urma multe știri negative în următoarele zile din acea parte a lumii. Dacă nu îmi vor infirma așteptările, din SUA se va răspândi un val de șoc, care se va  transmite și pe piețele de capital, deja sever afectate.

6. Se estimează că 40-70% din populație va fi infectată. Avem, în prezent, o capacitate tehnologică superioară și o disperare mai mare decât în 2009, prin urmare am o speranță (subiectivă) că vom reuși să nu intrăm în acel interval și să limităm semnificativ numărul total al celor infectați (evit să dau procente, pentru că ar fi pur speculative și nu ar reflecta realități obiective pe care unii specialiști sunt convins că au o oarecare capacitate de a le măsura).

7. Judecând simplist, cu marje mari de eroare… aceasta este miza: La o rata mare de infectare (să zicem de 40%), rata de mortalitate ar putea varia între peste 1% și peste 8%, în funcție de cât de bine controlăm fenomenul. Cifrele ar putea fi… impresionante.

8. Fiecare țară are o capacitate maximă de a trata cazuri severe. Asta am încercat să analizez la punctul 5. Când această capacitate este depășită, mortalitatea crește sever. Dacă această capacitate ar fi nelimitată, problemele ar fi relativ gestionabile. Nu întâmplător în România rata mortalității este încă zero, deși avem aproape 300 de cazuri.

9. În 2009 vaccinul a fost descoperit și aprobat în aproximativ 6 luni. M-aș aștepta ca și în acest caz un vacin să fie disponibil în toamnă. Este doar o așteptare subiectivă… optimistă. Un argument pentru optimism ar fi tocmai sentimentul acut al urgenței. Această criză e mai severă ca cea din 2009 și începem toți să înțelegem asta.

10. Până în toamnă, economia globală va fi serios afectată. Criza pandemică va genera, probabil, o criză economică. Mecanismele sunt firești: lucrurile se vor propaga în lanț: turism, transport aerian, servicii, piața muncii, scăderea consumului, piața de capital, nevoia de implicare a statului, nevoia de finanțare în toate sectoarele etc. Iar toate aceste mecanisme vor fi accelerate de panică, lipsa de încredere, incertitudine, diviziune (socială, națională etc).

11. Probabil că există și un scenariu optimist în care națiunile vor reuși să stăpânească fenomenul (cum s-a întâmplat în China), să colaboreze, să fie conturată o strategie de întrajutorare, să redeschidă, treptat, în 4-5 săptămâni granițele (cu anumite restricții), să fie înregistrate avansuri rapide privind tratamentul gripei (care să limiteze mortalitatea, numărul de zile de spitalizare, numărul cazurilor severe, rata de contagiune etc.), să existe o bună comunicare și colaborare la nivel global și să înceapă, chiar din aprilie-mai, primele teste clinice pentru un nou vaccin antigripal. Un astfel de scenariu ar permite piețelor să se regleze mai repede și chiar ar putea preveni/limita scenariul recesiunii pentru acest an.

12. Nu cred nici în scenariul optimist, nici în cel pesimist. Cred ca cele mai multe țări (care vor lua măsuri dure, speriate fiind de modelul negativ al Italiei), vor ține lucrurile relativ sub control (inclusiv rata mortalității), generând dezechilibre severe în propriile economii, pe perioade de timp greu de suportat. Probabil că în toamnă va fi disponibil un vaccin, însă la acel moment probabil că vom fi deja, probabil, în recesiune globală. Criza economică globală ar putea deveni o realitate a anului 2021.

13. Un real motiv de optimist este contextul economic actual. Față de criza financiară din 2008, în prezent economiile globale sunt mai solide și mai bine pregătite să facă față unei situații tensionate (exceptând leadership-ul jenant). Nu știu dacă va fi suficient pentru a evita o criză financiară semnificativă, însă dacă vor începe să apară semnale pozitive în următoarele 4 săptămâni în ceea ce privește răspândirea coronavirus și a unor perspective privind prevenția și tratamentul acestui virus… tind să fiu optimist.

14. Cred că țări cu lideri populiști vor plăti scump. Marea Britanie, SUA, Italia… sunt cele mai bune exemple. În aceste țări populismul, izolaționismul, egoismul/egocentrismul, lipsa de hotărâre… s-au manifestat din plin în ultimii ani și s-au văzut și în timpul acestei crize. Nu cred că în astfel de țări gripa va putea fi ținută sub control. Deși nu cred că modelul negativ al Italiei va mai fi egalat de vreo altă țară. Din acest punct de vedere, ne-a ajutat pe toți să vedem cât de rău poate fi să te comporți iresponsabil…

15. Țări prost guvernate în ultimii ani vor plăti scump din punct de vedere economic. România e un bun exemplu în acest sens. Dacă în perioada de creștere am făcut doar demersuri inechitabile și populiste de creștere a salariilor, pe fondul creșterii deficitelor și a datoriei externe, fără a construi realități sustenabile prin investiții în infrastructură și generând dezbinare în societate… toată această inconștiență va fi plătită. Scump. Întrucât nu vom avea suficiente resurse și suficientă capacitate de îndatorare la dobânzi decente pentru a finanța și a stimula o economie paralizată de pandemie. Nu cred că vom avea nici suficientă claritate politică… Actualul Guvern, aflat într-o atât de ironică și „simbolică” izolare, a avut un început extrem de populist și iresponsabil , continuând, cel puțin la nivel de promisiuni, politica populistă a vechii puteri (ex. promisiunea creșterii pensiilor). Vom plăti și o merităm, întrucât am votat astfel de exemplare (mă refer la toate forțele politice care au populat scena politică a României de dupa 1989).

16. Ultima criză economică a impulsionat dezvoltările tehnologice și trecerea la o economie tehnologizată, de tip sharing-economy, în care resursele sunt mai bine utilizate și tehnologia contribuie la o relație transparentă și eficientă între consumatorii și furnizorii de servicii.

17. Criza financiară previzibilă ar urma să aduc noi progrese. Mă gândesc în special la lucrurile evidente:

– transformarea pieței muncii (prin impulsionarea unui mod mai flexibil de lucru, mijlocit de tehnologie);

– mutarea administrației tot mai mult în spațiul online (aici România înregistrează un imens, dureros și vinovat decalaj, care ne va costa)  – înlăturând mare parte din rezistența pasivă manifestată, până acum, de decidenți (a pretinde că vrei, a face planuri, a investi bani, dar totuși a tărăgăna și complica inutil procese relativ ușor de implementat) – ceea ce ar genera mai multă transparență (limitând și fenomenul corupției), mai multă eficiență, mai multe fluiditate și predictibilitate etc.;

– modificarea procesului educativ (inclusiv în România cred că putem înțelege că un proces educativ tehnologizat inteligent poate elimina o parte din povara inutilă pusă pe copii);

– impulsionarea utilizării de gadget-uri care să ajute la dezvoltarea unei infrastructuri de detecție medicală real-time, prin testarea principalilor parametri ai sănătății populației (desigur, cu potențiale probleme etice, legale, comerciale etc. legate de controlul și manipularea ce ar putea decurge din astfel de lucruri).

Oarecum speculativ și aspirativ m-aș gândi la o abordare mai globală a anumitor probleme (ex. sănătate) și la o ieșire din paradigma populist-izolaționistă care a dominat ultimul deceniu. Dar lucrurile ar putea ieși chiar pe dos, în funcție de cum vom putea gestiona actuala criză.

18. Ce ar trebui făcut:

Nu voi intra pe fondul unor măsuri foarte aplicate. Sunt specialiști care au o mult mai bună înțelegere decât mine în ceea ce privește limitarea răspândirii unui virus. Mă voi referi doar la câteva aspecte mai generale, de ordin strategic:

Măsura 1:

Observ că un fapt nu este deloc înțeles: întrajutorarea și colaborarea la nivel global este vitală.

O țară al cărei sistem medical este depășit, va genera probleme globale uriașe. Italia este un focar de infecție. Indiferent de motive, trebuia și trebui ajutată semnificativ.

Celelalte țări par preocupate să se pregătească pentru propriul dezastru. Ne băgăm cu toții cu capul la cutie, în loc să ne ajutăm vecinul să stingă focul ce i-a cuprins casa.

Știu că sună absurd, însă chiar și în contextul acesta internațional de autism național, în locul României aș trimite către Italia, începând de astăzi, ajutoare medicale și medici. În România lucrurile sunt încă sub control. Poate că vor mai rămâne așa o periodă (poate mai mult de o săptămână). Transmiterea comunitară a virusului în România este încă sub control.

Dacă ceilalți nu o fac, putem noi să dăm un exemplu, după puterile noastre. Mai puțin evident este că acest ajutor s-ar întoarce către noi, atunci când și noi vom avea nevoie (este posibil ca în vreo două săptămâni să avem peste 500 de noi cazuri pe zi). Însă așa funcționează lucrurile, dacă îndrăznești să ajuți atunci când nimic nu mai pare evident.

Trebuie ca întreaga lume să funcționeze ca un organism unic. Pentru că asta suntem!

Măsura 2:

Nu știu ce măsuri a luat România pentru a impulsiona producția proprie de produse medicale ce este previzibil că vor fi necesare în perioada următoare. Sper că a făcut-o. Sper că la acest moment producători interni sunt la turație maximă, în colaborare cu autoritățile române. Aș vrea să văd că exportăm la prețuri apropiate de cele de producție, ca parte a ajutorului pe care precizam că este esențial să îl acordăm altor țări.

Măsura 3:

Să conturăm în câteva zile o strategie globală de abordare accelerată a principalelor teme economice:

  • Măcar acum trebuie să încetăm cu populismele si să anunțăm oficial renunțarea la măririle anunțate de pensii (cu taxt si bine contextualizat, pentru a nu genera panică si neîncredere).
  • Trebuie, de asemenea, conturat cadrul general de stimulare a principalelor domenii economice și categorii profesionale ce vor fi afectate. Este necesar să existe mai multă claritate, previzibilitate și viziune.
  • Negocierea cât mai rapidă a unor opțiuni de finanțare este esențială. Cu fiecare zi va fi tot mai greu să atragem resurse financiare.
  • Realizarea unui plan accelerat de informatizare a întregii administrații este esențială. Lucruri pe care plănuiam să ne prefacem că le facem în 3-4 ani, trebuie să le facem inteligent în 2-6 luni.
  • Regândirea modului de comunicare și modului de raportare a autorităților la proprii cetățeni. Știu… asta înseamnă o profundă reformă în administrație. Dar ar fi cazul să ne autodepășim și să începem să generăm soluții smart și să avem o minte deschisă. Marile crize sunt cele care pot destupa minți închise. Și cu siguranță nu ducem lipsă de minți închise în funcții care solicită viziune și acțiune… Recâștigarea încrederii în autorități (și chiar generarea/încurajarea unei forme de entuziasm, dupa model islandez) este esențială.
  • Toate măsurile trebuie comunicate și implementate cu delicatețe, astfel încât să nu genereze panică și să nu înhibe consumul.

Dacă vom face reforme smart, oamenii vor percepe repede asta. Reformele smart și accelerate pot fi antidotul ideal pentru descurajare, panică, lipsă de încredere, teama de a mai consuma, teama de a mai inova, incertitudinea pentru propriul business etc.

Dacă vom face reforme smart vom arăta că înțelegem ce se întâmplă și că putem ieși întăriți din această situație. Pentru că putem. Deși mă îndoiesc că o vom face.