Când vraja dispare rămân doar chipuri obosite,
ochi stânjeniţi de apăsarea unei lumi plenare,
visuri şi lacrimi irosite-n tăceri barbare.
Continue Reading...
Îţi fac ghirlande din lumina lunii,
împletite-n păru-ţi dezvelit, de aripi,
zbătând în sufletu-mi ca vântul nopţii,
ca scânteierea-ți vie a ochilor albaștri.
Continue Reading...
Oamenii trăiesc, adesea, o viaţă întreagă negându-şi vocaţia, aspiraţiile, dorinţele…
O vreme am fost şi eu unul din acei oameni, aspiraţi de curentul pragmatic al vieţii. Însă… poate că era inevitabil să îmi amintesc de acea parte a mea…
Navigând prin cotloanele trecutului, am regăsit versuri scrise de mine acum mult timp. Şi lăsate acolo, în calculator, să fie uitate.
Am decis să adun toate aceste texte într-un volum. Un volum de versuri şi proză. Un volum jurnal, ce acoperă aproape 15 ani de trairi personale.
Continue Reading...
Ultimele comentarii