Cuibul țepeniților de veghe

Nu cunosc niciun cuvânt care să-mi descrie gândurile.
Și nici nu pot pricepe raţiunea de a fi.
Nu stiu nici măcar cine sunt, deși mă regăsesc în chipurile
ce se perindă-n jurul meu, în fiecare zi.
Nu stiu de ce nu m-aş opri chiar acum ca să-mi număr fracturile,
pentru a-mi linge sângele ce înca nu mi-a ţaşnit din vene
și pentru a mă culca în cuibul țepeniţilor de veghe.

Mi-aş dori să mă numesc Destin
pentru a imi da întâlnire
cu Eternitatea,-n baldachin,
în cartierul visurilor mele.
Dar numele meu este Tăcere
iar viaţa-i doar o scurtă adiere.

Notă : Cuibul ţepeniţilor de veghe, 12 februarie 2004.
Poezie cuprinsă în cartea de versuri – Destin liric