- Views 1498
- Likes
Gândind că lumea ta e tristă
mă-ntreb de umbra-mi mai există,
şi sper că şoapta-mi mai persistă
într-un ecou de amintire stinsă…
Mi-alung parfumul tău din minte
mușcând din buzele-mi veninul,
reverberând aducerea-aminte
ce-mi frânge-nclocot surd, destinul…
Nu știu să fiu fără de tine
același om ce-am fost, pesemne,
dar știu să-nsemn iubirea-n cuvinte
ce-au fost cândva, tăcut, solemne…
Notă: Iubirea în cuvinte, 3 ianuarie 2014.
Ultimele comentarii