Unde-mi esti furtuna

Unde-mi esti, furtună
cu atingerea-ți nebună
şi cu stropii-ți reci de ploaie,
ce-mi transformă în văpaie
inima-mi ce doare, oare ?
Te culeg din urmă-n mare,
marea care valuri n-are!
N-am nici eu, de-ajuns, răbdare
să trăiesc în așteptare,
căci mă doare… cu turbare !

Unde-mi ești, furtună,
tu, cu zbaterea-ți nebună,
tu, cu gându-mi dus departe,
peste zi și peste noapte,
peste-un hău ce ne desparte?
Nu m-aştept să te găsesc,
nu mai pot să mă feresc,
reusesc doar să-mi rănesc
inima, căci te-iubesc !
Fără rost, mă amăgesc…

Notă: Unde-mi ești, furtună?, 19 februarie 2014.