Personalul de seară

 

Personalul din seara asta întârzie.
Toate locurile s-au ocupat de mult.
Ca o himeră, soarele palid bâjbâie
printre creste veștejite de tumult.

Am rămas privind la geam
cum stâlpii de telegraf se înșiruie.
Nu am pierdut decât un dram
de fericire care se năruie…

Am adâncit urmele unei curele
cu degetul bătut de vânt,
sperând ca-n ceața dintre stele
să-mi regăsesc un gând…

Mi-am strămutat oasele-n unghere,
abandonând tăcerii clipe somnoroase…
mi-am retezat privirea care doare
şi-am descuiat, cu greață, vise…

Mă legănam în ton de așteptare,
când șoapte tulburi mi-au răpus auzul.
Am întrebat, mi s-a răspuns. Tonuri hilare
pe banda frenezită de întreg parcursul.

La ora ceasului ce nu mai merge,
trenul s-a opintit în drum.
Iar zgomot surd și gemet de desage,
iar fumul prefăcut în scrum….

Trecând prin raza dimineții,
contururi vagi apar pe drum.
Mă-ncrunt, în freamătul tristeții,
nu văd nimic, dar am ajuns-acum…

 

Notă : Personalul de seară, 23 august 2002, poezie cuprinsă în cartea de versuri – Destin liric