schitaZiua aceea

Într-o zi mă voi întreba, stingher,
unde mi-au pierit visurile, chipurile,
ce le-am bănuit cândva la fel
cum au născocit-orizonturi zările…

Într-o zi voi fi pierdut amarul vieţii,
pe care l-am indrăgit cândva,
dintr-o cupolă de venin angelic, nopţii,
sorbind, sustras, din seva sa…

Într-o zi mă voi uita-n oglinda nopţii
la un străin pribeag din orizonturi crude,
gândind în gândurile-i râsul sorţii,
sorbind din rătăcirea-i umbre fumegânde…

Şi poate că va fi venit şi ziua aceea,
cu zbateri de tăceri nebune,
iar lumea-mi va fi fost cândva aievea,
straină unui nume…

Notă: Ziua aceea, 29 ianuarie 2003, poezie cuprinsă în cartea de versuri – Destin liric