Da-mi un Like pe Facebook
Site Statistics
- Users online: 0
- Visitors today : 1
- Page views today : 1
- Total visitors : 42,620
- Total page view: 58,051
Cum barca lunecă pe ape,
purtată-n timp, printre suspine,
privesc în urmă, de departe,
din negură, la zări senine.
Am scris frumos, am scris cu plăcere, am scris din suflet. Am avut atâtea de scris, încât am decis să amân lansarea cărţii pe 2015. Şi va fi o carte completă, cu texte din ultimii 15 ani din viaţa mea.
Aşadar, data estimativă pentru lansarea cărţii de versuri este…
Continue Reading...
Mă întreb, tot mai frecvent,
într-o lume de absență
de ce n-ai fi indiferent?
De ce-ai rămâne, în aparenţă
un om cu aer deferent
când toat-egale-s în esenţă,
Toamnă gri,
tu știi
să vii
în suflete pustii…
Ce este gândul călător
ce-şi duce cântul de amor,
în vânt, uşor, purtat în zbor,
pe note’ncete, care dor…
Adevărul necenzurat, de veacuri,
al existenței noastre pe pământ,
este că ne naștem virgini
şi trăim fără discernământ,
Dimineţile de iulie au un farmec aparte,
însă speranțele mele converg departe,
spre aroma matinală a unei dimineți de august
în care ploile s-ar risipi într-un orizont îngust,
Uneori oamenii devin ecourile unui gând
ce îi poartă cu ele spre nicăieri,
alteori ecouri vecine se-ntrepătrund
în gânduri răsfrânte, purtate-n tăceri.
Să ne atingem gândurile cu sentimente,
pe când vocile din noi îşi imploră zeii
să le acorde graţia de a le face absente…
Alaltăieri te-am zărit printre gene,
ca o licărire blondă-n somnul mării,
conturată-n undele-i fumegânde,
suflând gândurile mării caste,-n vele…
când norii se vor strânge
pe cer, deasupra ta,
doar zările ascunse,
în plâns, mă vor ploua…
Vidul gândului
străbate nudul
absolutului.
În ochii unui dumnezeu aprioric
am ucis cu toţii lumea prin tăcere,
chiar şi atunci când am vorbit alegoric
despre-aceeaşi toleranţă şi durere.
Soarele arde
pustiurile nimănui;
Dacă ploaia l-ar alunga,
O viață-i doar o clipă,
iar moartea e doar pace.
Povești nemuritoare
disipă mituri false
despre viața stearpă
a morților în viață.
Privește-i și te schimbă,
nu-i rost să faci risipă!
Îmi scufund timpanele în sfârâitul molozului,
în târâiala absurdă a valurilor de măsuri algebrice
ce ne acordă-n răstimpuri percutante prea multă singurătate,
prea mult propriu nedesluşit, răsfrâns în posteritate…
În ziua cea dintâi am aşteptat
din mucegaiul vieţii, o chemare,
în mugetul scâncit de mare,
am căutat, orbit de-un destin sărat…
De aș putea,
aș desfrunzi copacii
de dorurile lor,
de frunze ruginii
e doar
un gând,
născând
un rând…
Dacă s-a mai dus o stea
e, poate, vina mea !
Aș fi putut s-o prind din zbor
și-aș fi ascuns-o sub un nor…
Îmi asum rolul unui dement
ce visează urma paşilor tăi,
uscând în palma ta ascunsă
o lacrimă devorată de-ndoieli.
Gândurile-mi curg năvalnic
prin albii, săpate psihotic,
de-o societate-aberantă,
în mintea mea damnată.
Viața o văd în culori dure,
schițată, desconsiderată
de tipare mentale absurde,
de care inima-mi este-nchistată.
Ultimele comentarii